A fost ? Ce-a fost ? Nimic n-a fost Doar o-ntîmplare fara rost O zi de vara-adevarata Intr-o padure fermecata Un "el" si-o "ea" barbat, femeie Si-a fost si-un lacat fara cheie Si-a fost si soare, a fost si vint Si sînii ei ca un descînt El era `nalt frumos si tînar. Purta tot soarele pe umar Si ceru-albastru în priviri. Ochii ei grei de amintiri... Si-avea un par învolburat Ca noaptea negrului pacat. S-au sarutat pierduti, fierbinte, Fara-ntrebari, fara cuvinte. S-a fost si ziua urmatoare: Tot el, tot ea, tot vînt, tot soare S-o gara mica si pustie Si mult parfum de iasomie. Ea a ramas, el a plecat. El nu i-a spus, ea n-a-ntrebat: Ai sa te-ntorci? Prostii...prostii... Nici el n-avea de unde sti. A fost... Ce-a fost ? Nimic n-a fost. Doar o-ntîmplare fara rost Doar o femeie si-un barbat S-a fost s-un lacat încuiat S-o cheie care s-a pierdut O, Doamne, dac-ar fi stiut Vreunul sa gaseasca cheia Dar nici barbatul, nici femeia N-au încercat cu-adevarat Sa afle cheia. Ce pacat!
Pe strada asta Treceam foarte des, Atunci cînd te iubeam. Era drumul meu obisnuit. De mult n-am mai trecut pe-aici, De cînd te-am uitat. Dar azi m-am ratacit din întîmplare Si de cum am facut Primii pasi, M-au întîmpinat Gîndurile, Gîndurile mele din vremea Cînd te iubeam. Toate La fel de vii, La fel de adevarate. Ele au ramas pe strada asta Agatate de frunzele copacilor, De garduri, De stresinile caselor, Batute de vînturi, Scaldate de ploi, Adesea stropite de noroi De trecatori Am vrut sa trec nepasatoare Printre ele, Dar n-am putut. S-au strîns în jurul meu Si mi-au vorbit de tine. Gîndurile mele. M-au ametit Am încercat sa le opresc. Le-am spus ca vremea A trecut Le-am stîns la piept Le-am mîngîiat Si le-am rugat zîmbind sa taca Iar ele s-au reluat locul Sfioase, Prin crengi, Pe garduri, Pe stresinile caselor Ma doare. Tot ce-a ars cînd-va S-a stins. Eu, cu uitarea Niciodata n-am luptat. O stiam puternica Si m-ar fi-nvins oricum M-am predat fara lupta Dar ma doare Ca te-am uitat!
La miezul nopti-am vrut sa ma saruti Si sa ma strîngi la pieptul tau fierbinte. Sa trecem puntea dintre ani, tacuti Sa ne gîndim la începuturi sfinte... Sa trecem albi printre ninsori amare Pastrînd în noi caldura verii duse Sa pierdem spre-napoi orice carare Sa trecem peste vorbele nespuse Sa ne dorim credina si iubire Si sa-naltam o ruga, tu si eu În clipa-ceasta far-asemuire Am vrut sa-i multumim lui Dumnezeu Am vrut sa ma saruti la miezul noptii Si-n clipa dintre ani sa fim doar noi Înbratisati si drepti în fata sortii Sa-ntîmpinam a-l anilor comvoi Am vrut... am vrut... N-a fost cum am vrut eu În clipa aceia n-ai gîndit ca mine Se-aduna spaime reci în jurul meu Asa intram în anul care vine. A INCEPUT SA NINGA A început sa ninga. Ma-mbrac si ies afara As vrea sa strîng în gene toti fulgii care zbora Sînt albi, usori si gingasi si-n aer se rotesc Ca într-un dans haotic cu ritm sarbatoresc E liniste si fulgii danseaza-n jurul meu Asi vrea sa pot dansa ca ei si eu Ma învîrtesc cu fulgii, ma pierd în dansul lor Sînt calda si-n contactul cu mine fulgii mor Sînt boabe de margele sirag pe fata mea Si-n par ici colo stele, de gheata si de nea Din dansul lor fantastic pamîntul s-a albit Pe rînd tacuti cad fulgii ca-n dans au ametit CIND AI PLECAT Cînd ai plecat, zîmbeam, ti-aduci aminte Si nu plutea pe chipu-mi nici un nor Voiam sa-ti dau lumina unui zîmbet Desi stiam ca o sa-mi fie dor Puteam zîmbi, te mai aveam în fata O clipa-i drept dar era clipa mea Pe care o-mparteam în gînd cu tine Stiind ca nimeni nu ne-o poate lua Si clipa a trecut cum trece-o clipa A venit dorul si m-a coplesit Tu însa ai ramas cu amintirea Ca-atunci la despartire ti-am zîmbit CIND CEASUL O SA BATA Cînd ceasul o sa bata în noapte anul nou Se va rasfrînge-n mine al anilor ecou Le voi simti masura în inima batînd Si am sa-mi numar anii pe degete plîngînd Nu-s multi dar si atîtia cîti sînt mie-mi ajung Ca drumul vietii mele sa mi se para lung, Prea lung daca privrea-mi înlacrimat se-ngîna Cu chipul din oglinda si vad ca sînt batrîna.
IAR PLOUAIar ploua, ploua-ntr-una Nici nu mai stiu de cînd Monotonia ploii S-a cuibarit în gînd Si ceru-atîrna-n franjuri De ploaie fumurii Copacii-s grei de ploaie Si strazile-s pustii Îmi bate-n geamuri ritmul Rafalelor de ploae Si plictiseala rece Patrunde în odae Mi-s gîndurile grele Si vechi de ne-ndurat De cîte zile ploua? Aproape c-am uitat Ma uit cu disperare Spre usa. Cît as vrea Încet sa se deschida Sa intre cineva Sa-mi spuna ca pe cerul De nori acoperit Se vede curcubeul Atît de mult dorit
LA CE BUN ?
Din cînd în cînd n-e întîlnim pe strada Si dupa un moment de sovaire Ne oprim, Ne strîngem mîinile-nghetate, Vorbim, Banalitati dar în acelasi timp Simtim ca fiecare Ucide-n el o veche întrebare Si un raspuns întîrziat... In paru-ti castaniu Sau de culoarea cojii de alun Sînt fire albe Sa-ti spun ca înca te iubesc? Dar nu mai stiu... Daca te mint...? Si la ce bun?
